ProAct – resursă în sprijinul persoanelor cu handicap

Așa cum zice un vechi dicton “Viaţa ne pune la dispoziţie resursele, noi suntem cei care trebuie să le exploatăm!”. Oamenii sunt de cele mai multe ori tentați să aleagă calea cea mai ușoară, să se strecoare printre obstacole, să evite situațiile neplăcute, să amâne rezolvarea problemelor sperând că ele se vor rezolva cu timpul. Dar…. timpul este nemilos nu numai că nu rezolvă problemele dar nici nu se mai întoarce. Ceea ce schimbă cu adevărat ceva nu este timpul cât decizia care trebuie luată la momentul oportun.

Deseori apar probleme dure și reale în viață, diferite handicapuri psihice sau fizice, moartea unor persoane dragi, pierderea unui loc de muncă, etc.. Toate sunt reale pentru fiecare om și provoacă suferință, doar că în aceste condiții de suferință timpul nu se oprește – resursele nu dispar – ; drumul vieții continuă și trebuie să ne mobilizăm să vedem ce este de făcut. Soluția nu stă în a crede că ziua de mâine ne aduce ceva mai bun privind mereu cu candoare ceea ce am pierdut, asta este mai mult la nivel mental. Gândirea pozitivă de genul ” mâine va fi mai bine” nu este suficientă, mai trebuie ceva…ei acel ceva este dat de decizia de a trece la fapte. Ne lăsăm “furaţi” de rutine, de vechi obiceiuri, pentru că ele ne oferă o siguranţă cei drept iluzorie dar şi confort. Fiecare construiește în jurul lui zona de siguranță și de confort, iar dacă nu se schimbă nimic în jurul lui cu atât mai bine. Dar la un moment dat se schimbă ceva, liniștea avută mai devreme dispare, uneori ca o briză alteori ca un cutremur care vine și schimbă tot. Atunci zona de siguranță construită în jurul fiecăruia începe să dispară, să fie spartă, și apare disperarea – oare ce trebuie să fac? – exact ca și prizonierii eliberați care nu mai vor să plece pentru că s-au obișnuit cu stilul de viață avut în prizonierat, doar că de data asta suntem prizonierii obișnuințelor proprii. Fiecare individ are un loc în care vrea să se simtă în siguranță, dar în afara acestui loc viața tot trebuie să fie trăită cu toată coloristica sa de momente frumoase sau mai puțin frumoase, nu se poate rămâne doar în zona de siguranță. Siguranța și confortul au un preț de plătit și anume privațiunea față de viață indiferent dacă este bună sau rea. Nu mai ai cum, teoretic și cu siguranță nici practic să afli ce ar fi putut viața să-ți ofere din moment ce singura alegere este zona de siguranță construită în jurul fiecăruia. Și siguranța este o alegere, dar riscul îl reprezintă imposibilitatea de a ști exact cât va dura acea siguranță, nimeni și nimic nu ne poate oferii această garanție. De multe ori alegem să ne menținem atenția ocupată doar cu lucrurile care nu pot fi schimbate pentru a le ține sub control cât mai mult, chiar dacă există lucruri noi ce pot fi făcute, dacă ne gândim doar la ceea ce pierdem sau am pierdut, nu mai vedem și ce mai rămâne de făcut. De acolo de unde fiecare a rămas, resursele personale trebuie concentrate pentru a schimba ce se poate schimba, cel puțin pentru o vreme căci nimeni și nimic nu poate garanta siguranța pe viață. ….ori se poate renunța la ideea de siguranță și la consumul pentru obținerea acesteia ….și fiecare explorează viața ….sau ceea mai rămas din ea….și iar, nu există garanții dar măcar este o șansă acordată de a învăța ceva nou.

 

psiholog Bogdan Popa

Arad, iunie 2012