Angajatorii sunt prea putin dispusi sa recruteze persoane cu dizabilitati

Printre persoanele cu dizabilitati exista multi potentiali angajati de valoare, care ar putea sa reduca din deficitul de talente sau sa ocupe posturile neacoperite din cauza numarului mic de specialisti din anumite domenii.

Cadrul legislativ cu privire la angajarea persoanelor cu dizabilitati a intrat in vigoare in decembrie 2006, insa cat de cunoscuta este aceasta lege in randul angajatorilor romani?

Legea nr. 448/2006 stabileste in sarcina oricarui angajator, ca principiu, obligatia de a angaja persoane cu handicap, in masura in care numarul total de salariati este mai mare de 50. Angajatorul in cauza trebuie sa angajeze un numar de salariati cu handicap care sa reprezinte cel putin 4% din numarul total de salariati. In masura in care aceasta obligatie nu este indeplinita, pentru fiecare salariat – persoana cu handicap in minus neangajata, angajatorul respectiv va plati lunar la bugetul statului o suma reprezentand 50% din salariul de baza minim brut pe tara.

Exista si posibilitatea ca angajatorul respectiv, in loc sa efectueze o astfel de plata catre bugetul statului, sa procure de la unitati protejate (unitati cu sau fara personalitate juridica  in care isi desfasoara activitatea persoane cu handicap si in cadrul carora cel putin 75% din profit este reinvestit pentru persoanele cu handicap) servicii si produse realizate de catre persoanele cu dizabilitati in valoare egala cu “taxa” pe care ar fi trebuit sa o plateasca catre stat.

La randul lor, salariatii cu dizabilitati pot presta activitatea in baza unui contract individual de munca ce presupune munca la domiciliu, caz in care transportul tuturor materiilor prime si a produselor finite de la angajator la locul de munca al salariatului (domiciliul acestuia) este asigurat pe de angajator, in cadrul unitatilor protejate (subunitati create conform regulilor impuse de Legea nr. 448/2006, republicata, in cadrul unitatii angajatoare), sau ca salariati protejati.

Practic, salariatul in cauza beneficiaza de drepturi specifice in cadrul contractului sau de munca astfel:
-    un preaviz la concedierea pentru motive ce nu tin de persoana salariatului a carui durata nu poate fi mai mica de 30 zile lucratoare (conform legii, preavizul la concediere, in mod normal este de 15 zile lucratoare, conform Contractului colectiv de munca unic la nivel national  perioada de preaviz fiind de 20 de zile lucratoare);
-    o perioada de proba la angajare a carei durata nu poate fi mai mica de 45 zile lucratoare (in conditiile in care, de regula, perioada de proba este de 30 zile calendaristice);
-    perioada de adaptare la angajarea in munca;
-    scutire la plata impozitului pe venit;
-    posibilitatea unui program de lucru redus (sub 8 ore/zi);
-    consiliere pe toata durata de derulare a contractului individual de munca din partea personalului specializat in medicina muncii;
-     cursuri de pregatire profesionala.

“Fata de cele prezentate mai sus, este de observat ca la acest moment legea din Romania ofera o protectie substantiala persoanelor cu dizabilitati atat pentru angajarea acestora cat si pe parcursul derularii relatiilor de munca. La randul lor si angajatorii beneficiaza de o serie de drepturi, astfel cum rezulta din prevederile art. 84 al Legii nr. 448/2006, republicata.

 

Adela CURT,

Expert mediere profesionala