Cunoasterea de sine

Unul din obiectivele privind sesiunile grupului suport este cunoasterea de sine

Trăim într-o perioadă în care cei mai mulţi oameni sunt într-o permanentă derută, neştiind cum să facă faţă mai bine avalanşei de probleme cu care sunt bombardaţi zi de zi. Ne întrebăm din ce în ce mai des cine suntem şi unde vrem să ajungem. Şi, mai ales, cu ce resurse. Frământările ne înstrăinează din ce în ce mai mult, remarcăm înstrăinarea dar nu găsim soluţia. Uneori am dori să rezolvăm câte ceva, dar nu intuim cauza, deci nu găsim calea. Lipsa de comunicare este una dintre cele mai serioase probleme ale vieţii cotidiene. Amvrea să acţionăm, dar nu ştim cum!

Toate ezitările noastre arată ce puţin ne cunoaştem şi cât de puţin îi cunoaştem pe cei din jur.

Pentru a realiza aceasta, condiţia de bază este sinceritata ta cu tine, sau măcar dorinţa de a fi sincer cu tine. Fără îndeplinirea acestei condiţii, autocunoaşterea este imposibilă, deoarece mecanismele de apărare ale psihicului uman vor păstra în permanenţă cunoașterea doar la un nivel de suprafaţă, superficial, care nu permite pătrunderea în profunzimile universului interior.

Lipsa de sinceritate poate avea repercursiuni negative in toate mediile in care noi ne desfasuram existenta si activitatea (in familie, in societate, la locul de munca).

Cunoasterea Celuilalt si a lumii incepe tot cu cunoasterea de sine. Desi indivizi, suntem interconectati cu altii ca si noi, parte dintr-o retea vasta  pe care o numim lume. Lumea exterioara, concreta este o reflectie a universului nostru interior. Ce se petrece inlauntrul nostru se proiecteaza in exterior (de aceea “frumusetea este in ochii privitorului”): daca in sufletul nostru e liniste, lumea de afara este minunata, daca suntem tulburati, agitati, dezorientati – asa arata si lumea din jur.

Lumea alcatuita din Ceilalti este o oglinda imensa, ce ne returneaza propria imagine. “Daca esti iubitor, prietenos, saritor – lumea va fi iubitoare, prietenoasa si saritoare cu tine. Lumea este ce esti tu (Thomas Dreier). In functie de caracterul nostru, proiectam trasaturi pozitive sau negative asupra celor cu care interactionam.

Asadar, din punct de vedere psihic si moral, cunoasterea de sine este primul pas in cunoasterea lumii in general.

Cum am putem exersa cunoasterea de sine?

Prin observatie, cu o privire cat mai clara si mai neinfluentata de subiectivitate, avem sansa sa devenim constienti de propria persoana. Traim dupa numeroase obisnuinte, influentati de tot felul de rutine care ne limiteaza trairile si experientele nemijlocite. Atunci cand depistam un tipar nesanatos, de care nu suntem in mod normal  prea constienti, este timpul sa folosim liberul arbitru. Sa alegem schimbarea, daca o dorim. Prin constienta ajungem la alegere, din alegeri decurge libertatea.